Pentru că biblioteca mea s-a îmbogăţit foarte mult în ultima vreme, am decis să nu mai împrumut nimic de la Toronto Public Library până când nu termin de citit grămada de cărţi care s-a acumulat pe rafturile mele. Majoritatea volumelor pe care le-am adunat sunt destul de vechi, de aici şi motivul pentru care a doua jumătate a lui 2009 a fost dominată de clasici, după cum probabil aţi şi observat din seria de posturi dedicată lecturilor anului trecut.

Am citit şi cărţi mai noi, ce-i drept, şi chiar am să scriu şi despre ele pe blog, însă vreau mai întâi să termin „clasicii”. Suita de autori de astăzi este următoarea:

Read the rest of this entry »

După cum am promis, revin astăzi cu seria de cărţi pe care le-am citit anul trecut. Ca şi în cazul ultimei mele postări despre cărţile verii lui 2009, voi înghesui aici mai multe volume. Şi voi începe cu…

Martin Millar — The Good Fairies of New York. Ok, iată o altă carte care mie nu mi-a plăcut, în ciuda unei introduceri mai mult decât promiţătoare scrisă de Neil Gaiman. Avem de-a face aici cu o poveste cu spiriduşi (of course); spiriduşii respectivi ajung din întâmplare în New York-ul zilelor noastre şi au un dar nemaipomenit de a crea probleme de tot felul. Povestea se vrea a fi umoristică, lucru pe care-l reuşeşte cu mai mult sau mai puţin succes. Însă principalul păcat de care suferă cartea este chiar stilul în care este scrisă: romanul sare mult prea repede de la un punct de vedere la altul, petrecând doar două sau trei pagini asupra unui personaj. Mai mult, cele maxim trei pagini per personaj sunt scrise destul de superficial, fie sub forma unor dialoguri care se succed rapid, fie sub forma unor descrieri sumare a ceea ce se-ntâmplă în momentul respectiv. Din motivul acesta, impresia pe care mi-a lăsat-o cartea este aceea a unui roman în stil „mitraliat”, un roman unde personajele nu ajung niciodată să fie bine conturate ori să-mi atragă suficient de mult atenţia încât să-mi aduc aminte de ele cu plăcere. Din câte ştiu, romanul a fost nominalizat la World Fantasy Awards (sper să nu greşesc) — personal, nu cred că romanul ar fi meritat o asemenea onoare…

Read the rest of this entry »

Dacă în postarea anterioară am vorbit despre Washington si ce a însemnat pentru mine această mică excursie de sărbători, acum cred că trebuie să spun câteva cuvinte şi despre Georgetown. Georgetown este o parte a Washington-ului care merită o discuţie mai aparte. Cred că cel mai potrivit cuvânt din limba română pentru Georgetown ar fi „cartier”; oficial el este un „historic district”.

Spuneam că Washinghton este un oraş în care nu găseşti clădiri înalte; probabil că media se situează undeva pe la 10 etaje sau poate un pic sus. În schimb, în Georgetown media pare să se situeze pe la 4-5 etaje de clădire. Atmosfera de aici e şi mai europeană, dacă-i pot spune aşa. Cartierul este foarte primitor, presărat cu sute de magazine micuţe şi cochete, majoritatea diferite de marile mall-uri tipice Americii de Nord. În plus, mai peste tot dai de restaurante unul şi unul, care mai de care mai tentante.

Read the rest of this entry »

Uite c-am intrat si-n 2010… Un an rotund ca un măr şi promiţător, un an pe care-l dorim să fie ceva mai împlinit decât 2009. La mulţi ani tuturor de aici de prin ţara frunzei de arţar, unde iarna a venit în sfârşit, cu ninsori dese şi cu multe grade sub zero. Ştiu c-am scris mult prea puţin pe blog în ultima vreme şi că ultima mea postare a fost undeva prin octombrie. Sper ca 2010 să fie anul în care-mi voi reveni la un ritm ceva mai normal în privinţa asta.

Voi reveni altă dată la lecturile mele science fiction. Pentru moment simt că trebuie să vă povestesc despre micul meu concediu de anul nou pe care l-am petrecut la Washington, DC. Am oscilat mult anul trecut înainte de a-mi alege destinaţia de vacanţă – atât de mult încât între timp mai toate excursiile la care mă uitam deveniseră extrem de scumpe. Până când, într-o inspiraţie de ultim moment, m-am uitat la ofertele cu Washington, DC… şi-am avut noroc.

Washington este al patrulea oraş american pe care-l vizitez după Seattle, Minneapolis şi New York. Nu pot spune că am cine ştie ce experienţă în ce priveşte Statele Unite, încă mai lucrez la chestia asta. Însă cele câteva oraşe vizitate până acum mi-au dezvăluit tot atâtea aspecte diferite despre America, de fiecare dată fiind plăcut surprins. Și cu atât mai mult am fost surprins de Washington.

Read the rest of this entry »

Se pare ca timpul lucrează împotriva mea în ultima vreme. N-am mai reuşit să scriu nimic despre cărţile pe care le-am citit recent, şi asta mă cam enervează. De obicei scriam câte o postare pe carte, însă astăzi o să fiu ceva mai expeditiv: am să descriu pe scurt impresiile pe care le-am avut cu ocazia ultimelor mele lecturi. Câteva cărţi vor merita totuşi o discuţie ceva mai amplă, aşa că le voi păstra pentru mai târziu.

Prin urmare, vom începe cu…

Read the rest of this entry »

Trebuie să-mi încalc promisiunea pe care-am făcut-o cu ocazia ultimei mele postări. Nu voi povesti nimic despre New York acum, însă vreau să revin asupra acestui subiect mai târziu. De preferinţă înainte de a se încheia anul…

Acum vreau să zic câteva cuvinte despre unul din cele mai faine concerte la care am fost până acum: U2 în Toronto! Evenimentul a avut loc acum câteva zile, pe 17 septembrie (joia care tocmai a trecut ), la Rogers Centre. Probabil că nu greşesc când spun că e unul din cele mai extraordinare concerte la care te poţi duce dacă ai ocazia. Eu mi-am cumpărat biletele încă de când s-au pus în vânzare în urmă cu câteva luni (cred că prin mai), chiar în prima zi. Îmi aduc aminte că, de cum s-a făcut ora zece (ora la care începeau să fie puse în vânzare biletele pe Ticketmaster), am şi sărit pe internet să le cumpăr. Chiar şi aşa, a trebuit să aştept vreo 30 de minute până când să le pot cumpăra (presupun că la ora aia au fost o grămadă de fani pe internet făcând acelaşi lucru ca şi mine). Read the rest of this entry »

New York-ul a fost (încă o dată) o experienţă superbă pentru mine. Spre deosebire de anul trecut, când întâmplarea mi-a dăruit doar 24 de ore pentru explorarea oraşului care nu doarme niciodată, acum am avut la dispoziţie opt zile de vacanţă, timp în care am încercat să descopăr mai multe locuri din New York. Ştiu c-am promis că voi încerca un mic experiment, şi anume, să postez pe blog impresii de la faţa locului, „la cald”. Însă lucrurile s-au aranjat în aşa fel încât nu reuşeam s-ajung în camera de hotel decât foarte târziu şi foarte obosit, şi cu foarte puţin timp la dispoziţie ca să mai încerc să-mi fac update şi la blog.

În New York am stat la un hotel foarte fain, Club Quarters, situat chiar în inima districtului financiar, pe Williams Street, la nici un minut de celebra Wall Street. Camera era destul de decentă, dotată cu tot ce-ti trebuie ca să te simţi bine, inclusiv internet gratuit. Read the rest of this entry »

Scuze pentru absenţa prea lungă. Mi-aş dori să pot spune c-am fost plecat în vacanţă ori ceva asemănător, dar n-ar fi adevărat. Mai ales că vacanţa mea începe pe bune chiar de mâine. Şi n-am uitat care trebuie să fie subiectul postării de astăzi. Spuneam data trecută că voi povesti despre încheierea festivalului Luminato, când principalul eveniment a fost un show cu Cirque du Soleil.

Pe cei de la Cirque du Soleil îi mai văzusem anul trecut în septembrie când am fost la spectacolul lor Saltimbanco. A fost ceea ce unii ar spune o dragoste la prima vedere. Dac-aţi fost vreodată la circ, v-aş invita să uitaţi pentru moment ce-aţi văzut pân-acum. Cirque du Soleil e cu mult deasupra a tot ce ţi-ai putea imagina că se poate-ntâmpla în meseria asta.

Read the rest of this entry »

Când locuieşti în partea asta de lume care se cheamă North America, nu prea ai multe şanse să mergi la un concert cu Goran Bregovic. Din fericire, organizatorii festivalului LuminaTO au reuşit să-l includă şi pe Goran în programul lor, concertul având loc săptămâna trecută chiar în buricul târgului, în Yonge-Dundas Square.

Chiar dac-am ajuns în piaţă cu jumătate de oră înainte de începerea  spectacolului, locul era deja plin şi de-abia m-am strecurat printre cei prezenţi ca să găsesc o locaţie ceva mai apropiată de scenă. Majoritatea celor prezenţi erau sârbi (of course), urmaţi de români, plus câţiva canadieni despre care n-aş  băga deloc mâna-n foc că n-ar fi avut ceva sânge balcanic în vene. Ocazional, mai întâlneai şi niscai ochi oblici de provenienţă asiatică.

După cum am spus, majoritatea celor din piaţă erau sârbi; la faţa locului am constatat că naţia asta e alcătuită în principal din oameni foarte înalţi… Read the rest of this entry »

Luni, 11 iunie, am avut în sfârşit ocazia să-l văd pe unul din scriitorii pe care-i citesc oricând cu plăcere, şi ale cărui cărţi le cumpăr imediat, no question asked. Luni, 11 iunie, Neil Gaiman a sosit în Toronto pentru a-şi promova ultima sa carte, The Graveyard Book. Evenimentul a fost pregătit de către staff-ul festivalului Luminato, aflat în plină desfăşurare aici (două săptămâni de distracţie continuă, începând de la concerte şi spectacole de teatru până la întâlniri cu scriitorii şi happening-uri răspândite prin tot oraşul – nu toate evenimentele sunt pe gustul meu… dar gusturile nu se discuta, right?).
Read the rest of this entry »