Cu două săptămani în urmă m-am întors din concediul pe care l-am petrecut în Anglia. Am avut parte de o vacanţă extraordinară şi sper să-ţi povestesc şi ţie cum a fost prin locurile vizitate de mine. Am crezut că-mi voi putea aduce la zi blogul chiar de-acolo, că voi putea transmite „în direct” măcar câteva amănunte din aventurile mele englezeşti, însă lucrurile s-au aşezat în aşa fel încât n-am găsit timpul necesar pentru asta.

Povestea mea din Anglia va sosi cu siguranta pe blog, însă azi vreau să scriu despre cu totul altceva. Vreau să scriu despre New York.

Pentru drumul de întoarcere din Anglia mi-am ales un zbor cu escală în New York. Timpul de aşteptare între cele două zboruri era de şapte ore şi jumătate, iar un calcul făcut de mine în grabă îmi lăsa cam trei-patru ore de vizitat New York-ul (ştiam că de obicei îţi ia cam o oră s-ajungi din aeroport în oraş, mai aveam de scăzut şi ora de întors la JFK, unde mai pui că trebuia s-ajung înapoi cu vreo două ore înainte de zborul către Toronto…).

Planurile iniţiale s-au spulberat brusc când a trebuit s-aterizăm la Boston. O furtună urâtă s-a abătut în ziua aceea peste New York, iar toate avioanele au fost trimise către cel mai apropiat aeroport. În cele din urmă m-aş fi mulţumit şi cu Boston-ul, însă ideea era că toţi pasagerii trebuiau să coboare musai la New York… deh, asta-i cerinţa guvernului american.

În fine, după o aşteptare cam de trei ore la Boston avionul nostru s-a pus pe treabă şi ne-a luat spre New York. De-acum ar fi fost prea târziu ca să vizitez Manhattan-ul…

Surpriza a apărut atunci când am aflat că toate zborurile de pe JFK fuseseră anulate pentru ziua aia, inclusiv cel către Toronto. Iar următorul zbor spre casă îl aveam la 9 seara… peste 24 de ore. Aşa s-a făcut c-am dormit în noaptea respectivă în aeroport, iar a doua zi, dis de dimineaţă, am pornit la explorat New York-ul.

Şi nu am rămas dezamagit. New York-ul este unul din oraşele de care m-am îndrăgostit la prima vedere. O simplă plimbare pe 5th Avenue sau prin Central Park e de ajuns ca oraşul să-ţi rămână în suflet.

The Big Apple, cum îi spun americanii, e un univers în sine, o lume întreagă strânsă ca într-o palmă doar pentru tine şi unde nu te poţi abţine să fredonezi încet „New York, New York” al bătrânului Frank Sinatra.

New York este şi un oraş al muzeelor. Pentru „clasici” recomand Metropolitan Art Museum (a.k.a. Met) unde vei găsi mai tot ce-ţi doreşte inima: istorie (exista săli dedicate culturii greceşti, imperiului roman, etruscilor, Indiei, Africii, Chinei, etc), pictură (Degas, Paul Cézanne, Dali, Rene Magritte), sculptură (pasărea lui Brâncuşi îţi spune ceva?). Dacă tot ai ajuns aici ai putea da o fugă peste drum să dai mâna şi cu Guggenheim Museum. Museum of Modern Art (celebrul MoMA) îţi face şi el cu ochiul în Manhattan.

Cu adevărat, oricare-ar fi interesele tale, cu siguranţă vei găsi aici un muzeu dedicat micilor tale plăceri: depinde numai de tine dacă alegi inocentul Children’s Museum ori provocatorul Museum of Sex. Mai prudent din fire, eu am mers pe mâna Met-ului.

Arhitectural, Big Apple e un adevarat festin pentru ochi, începând de la eleganţa clădirilor de pe 5th Avenue şi continuând cu Brooklyn Bridge, Flatiron Building, Manhattan Municipal Building, City Hall sau Trinity Church, locuri care par anume construite ca să-ţi rămână în amintire.

Oh, şi nimic nu se compară cu un San Pelegrino servit în Border’s, vis-a-vis de Trinity Church, aproape de Wall Street — mai ales când ţi se face sete după o zi întreagă de alergat prin New York.

Într-un cuvânt pot spune c-am văzut destul de multe din Manhattan pentru o zi. Şi mai pot spune c-au rămas enorm de multe locuri pe care sper să le descopăr data viitoare. Pentru că New York-ul e acel gen de oras de care poti deveni dependent de la prima respiraţie. Şi cu fiecare revenire în The Big Apple dependenţa ta va fi şi mai acută.

Odată reîntors pe aeroport aveam să aflu că New York-ul mai avea o surpriză pentru mine, aşa, ca de bun rămas. Aici am fost martorul unuia din cele mai frumoase apusuri.

Mai tot timpul înainte de zborul spre Toronto am avut în minte un alt cântec: „Leaving New York” al celor de la R.E.M. Melodia era cum nu se poate mai potrivită si din alt motiv. Versul întreg e „Leaving New York, never easy”, şi, într-adevăr, avionul meu a plecat cu o oră întârziere către Toronto…

See you next time, New York, my friend.