Nu se-ntâmplă în fiecare zi să trăieşti momente cu adevărat istorice. Însă chiar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile peste drum de Canada, când americanii s-au mobilizat şi-au reuşit să-l pună pe Obama în fruntea ţării (trompetele, va rog!). Da, ştiu, probabil că sunt ultimul care anunţă lumii chestia asta… Am vrut să spun câteva cuvinte despre alegerile din America încă de-a doua zi, însă varii treburi au reuşit să mă ţină departe de blogul meu. Pentru că m-am trezit pe la spartul târgului am să-ncerc să fiu puţin mai scurt.

Evident că m-am bucurat să-l văd câştigând pe Obama. Cum amicul Bush a reuşit extraordinara performanţă de a deveni cel mai prost preşedinte pe care l-a avut America vreodată, era musai nevoie de un om care să poată aduce lumea asta pe un drum ceva  mai drept.

Mister Bush plus republicanii de rigoare n-au făcut altceva decât să ducă un sistematic război nu numai înpotriva Irakului, dar şi împotriva ştiinţei (dacă-ţi mai aduci aminte de interzicerea cercetărilor pe celule stem… da, asta a fost opera lui Georgică fără frică). Iar McCain dădea toate semnele că n-avea să iasă din tiparul republican, oricât s-ar fi străduit el să se dezică de prietenul Bush.

În ceea ce priveşte miss Alaska — a.k.a. Sarah Palin — republicanii n-au făcut decât să se împuşte singuri în picior alegând-o pentru postul de vice-preşedinte. Aveam de-a face aici cu o fiinţă a cărei experienţă politică se rezumă la faptul că poate vedea Rusia de la fereastră şi care consideră că creaţionismul trebuie predat în şcoli alături de teoria evoluţiei… Plus că Palin mai are prostul obicei ca la fiecare pas din cariera ei politică să se răzbune pe cei care-i stau în cale.

Şi, pe măsură ce se vedea clar că pierd teren, republicanii au scos pe piaţă cele mai murdare tactici posibile împotriva lui Obama…

Obama pare un tip mai de treabă şi care ştie cam ce-i lipseşte acum Americii. Speech-ul pe care l-a avut după alegeri chiar m-a impresionat; dacă eşti curios, îl poţi accesa pe situl New York Times aici — îţi recomand să nu cauţi transcript-ul speech-ului ci chiar să-l vezi pe Obama rostind cuvintele alea. Într-adevăr, pe toată durata campaniei s-a văzut că omul aduce cu el idei noi şi că e pregătit să le mai şi aducă la realitate.

Bineînţeles că în timp vom vedea dacă a fost vorba doar de o colecţie de promisiuni electorale… Cum zice şi cântecul, que sera, sera… Dar pân-atunci, Happy days are here again!