Tehnic vorbind, ar fi trebuit sa-mi intitulez entry-ul „Ad-Astra, ziua a doua”. Convenţia canadiană de science fiction a început încă de ieri, însă eu de-abia astăzi am ales să mă-nscriu, chiar dacă manifestarea se ţine la doi paşi de blocul în care locuiesc. Prin urmare, Ad-Astra, prima zi.

Singurele convenţii de gen la care am participat eu vreodată au fost cele din România: ţin minte primul meu Atlantykron, primul meu RomCon (Sângeorz Băi, 1992… parcă), plus seria de zile Quasar organizate în Iaşi. De cele mai multe ori, ce mă deranja la aceste convenţii era natura lor ad-hoc: program care nu se respecta, oameni care veneau la manifestarea respectivă doar ca să mai iasă cu amicii la o bere… practic prea puţin science fiction faţă de cât m-aşteptam eu.

La Iaşi, atâta timp cât timp am frecventat Quasar-ul şi am ajutat şi la organizarea manifestărilor de acolo, am mai descoperit o altă latură: ideea de program nu exista decât pe hârtie. Nimeni nu părea să se hotărască ce anume urma să intre sau nu program, lucrurile se schimbau de la o zi la alta, iar ceea ce ajungea în broşura oficială cu o săptămână înainte de Zilele Quasar avea oricum doar un rol pur decorativ, pentru că oricum puţine din manifestările stabilite erau respectate. Participanţii erau mult prea interesaţi să meargă în cel mai apropiat bar cu prietenii. Ca să nu mai spun că unii dintre cei care erau trecuţi ca şi vorbitori/moderatori în cadrul programului aflau abia atunci când soseau în Iaşi de treaba asta.

Ceea ce conta în final era să ai încă o manifestare la activ, pentru ca la anul să mai poţi cere nişte bani sponsorilor pentru o nouă convenţie science fiction…

Ei bine, Ad-Astra este un spectacol cu totul diferit. Convenţia canadiană ţine tot trei zile, însă aici cele trei zile chiar se respectă. Programul a fost stabilit cu nu ştiu câte luni în urmă, iar oaspeţii de onoare, unii sosiţi tocmai din America, sunt invitaţi din timp. Dacă la ora cutare sunt puşi pe listă Robert Sawyer şi Ed Greenwood, atunci nu ai să vezi schimbări de ultim moment, ori invitaţi care nu vor onora programul, ori teme de discuţie care se schimbă după cum bate vântul.

Unde mai pui că totul e mult mai bogat aici: ziua e împărţită în mai multe paneluri de câte o oră, iar la aceeaşi oră ai paneluri care se ţin simultan. La înscriere primeşti tot programul convenţiei şi există posibilitatea să-ţi stabileşti propriul tău traseu în fiecare zi, din panel în panel, urmărind doar ceea ce interesează — o discuţie despre cum îţi alegi numele personajelor, o alta despre cum se scriu scenele de luptă, încă una despre strategii de research pentru scriitori şi alta despre elementul malefic în literatură. Întâmplător, acestea au fost şi panelurile la care am participat eu astăzi. Ca divertisment îţi poţi clăti ochii cu multitudinea de mascaţi care circulă prin hotelul unde se ţine Ad-Astra…

Evident, există şi lucruri care nu funcţionează chiar cum ar trebui. De exemplu, situl convenţiei nu poate fi navigat corect decât în Internet Explorer, iar programul pe care-l primeşti atunci când te-nscrii nu conţine prea multe detalii despre fiecare panel (însă poţi oricând să printezi de-acasă programul complet, sau să-i întrebi pe organizatori dacă ai ceva nelămuriri). Chitanţă nu primeşti atunci când te-nscrii… şi-or mai fi şi alte chestii mărunte pe care nu le-am descoperit eu. Însă Ad-Astra e o convenţie la care merită să te duci în fiecare an. E genul de manifestare cu adevărat dedicată science fiction-ului şi făcută cu respect faţă de participanţi.

Mâine mă duc din nou la Ad-Astra. Mâine va fi o zi specială. Ages of Wonders, antologia în care apare şi povestirea lui Costi Gurgu, va fi lansată dis de dimineaţă, pe stomacul gol. Sper să pot prinde şi eu un loc ceva mai în faţă. Pân-atunci te las cu câteva poze de la convenţie.