Când locuieşti în partea asta de lume care se cheamă North America, nu prea ai multe şanse să mergi la un concert cu Goran Bregovic. Din fericire, organizatorii festivalului LuminaTO au reuşit să-l includă şi pe Goran în programul lor, concertul având loc săptămâna trecută chiar în buricul târgului, în Yonge-Dundas Square.

Chiar dac-am ajuns în piaţă cu jumătate de oră înainte de începerea  spectacolului, locul era deja plin şi de-abia m-am strecurat printre cei prezenţi ca să găsesc o locaţie ceva mai apropiată de scenă. Majoritatea celor prezenţi erau sârbi (of course), urmaţi de români, plus câţiva canadieni despre care n-aş  băga deloc mâna-n foc că n-ar fi avut ceva sânge balcanic în vene. Ocazional, mai întâlneai şi niscai ochi oblici de provenienţă asiatică.

După cum am spus, majoritatea celor din piaţă erau sârbi; la faţa locului am constatat că naţia asta e alcătuită în principal din oameni foarte înalţi… Cu toate că eram relativ aproape de scenă —probabil că la vreo 15-20 de metri de Goran— sârbii pe care-i aveam în faţă m-au cam împiedicat să-l văd aşa cum îmi doream. Unde mai pui că toată lumea voia să-i facă poze sau să-l filmeze, fapt care s-a tradus într-o pădure de mâini ridicate, fiecare purtând câte un aparat foto, o cameră video sau un telefon mobil…

Mă rog, am reuşit să compensez acest handicap sărind din când în când… (lucru uşor de făcut, mai ales pe muzica lui Goran Bregovic).

Concertul a fost cu adevărat extraordinar. Goran a cântat două ore jumătate, timp în care a trecut mai prin toate melodiile pe care le ştiam, plus alte câteva luate de pe ultimul lui album, Alkohol. Atmosfera a fost cu adevărat incendiară – cred c-au fost şi câteva momente în care îmi părea rău că nu cunosc limba sârbă ca să cânt împreună cu toată piaţa.

Evident, m-am străduit să fac şi eu ceva poze în tot acest timp; din păcate, n-am reuşit să fac nişte fotografii mai de calitate (aţi încercat vreodată să faceţi poze în timp ce dansaţi?), iar rezultatul e ceea ce puteţi vedea în acest blog entry (daţi click pe oricare din imagini pentru o versiune mai mare).

Melodia lui Goran pe care am vrut dintotdeauna s-o ascult live a fost Kalashnikov. Din nefericire, Goran n-a cântat deloc Kalashiknov în timpul concertului. Ce-i drept, s-a apropiat destul de mult de „concept”: Bregovic a cântat la un moment dat Artiljerija, însă eu voiam să fie mai specific…

Şi, tocmai când mi-am pierdut orice speranţă, Goran a atacat şi Kalashnikov la cererea publicului, exact la sfârşit. Mă rog, eu deja mă-mpăcasem cu ideea că n-am s-o mai aud în concert, mai ales că în jurul meu aveam destul de multe focoase. Sârboaice focoase, vreau să spun… după cum se poate vedea şi din pozele ataşate… Dar dorinţa mi-a fost îndeplinită în cele din urmă.

p.s. În curând o să pun pe blog impresii/poze de la un alt eveniment LuminaTO foarte fain: un show cu Cirque du Soleil. Stay tuned.