Uite c-am intrat si-n 2010… Un an rotund ca un măr şi promiţător, un an pe care-l dorim să fie ceva mai împlinit decât 2009. La mulţi ani tuturor de aici de prin ţara frunzei de arţar, unde iarna a venit în sfârşit, cu ninsori dese şi cu multe grade sub zero. Ştiu c-am scris mult prea puţin pe blog în ultima vreme şi că ultima mea postare a fost undeva prin octombrie. Sper ca 2010 să fie anul în care-mi voi reveni la un ritm ceva mai normal în privinţa asta.

Voi reveni altă dată la lecturile mele science fiction. Pentru moment simt că trebuie să vă povestesc despre micul meu concediu de anul nou pe care l-am petrecut la Washington, DC. Am oscilat mult anul trecut înainte de a-mi alege destinaţia de vacanţă – atât de mult încât între timp mai toate excursiile la care mă uitam deveniseră extrem de scumpe. Până când, într-o inspiraţie de ultim moment, m-am uitat la ofertele cu Washington, DC… şi-am avut noroc.

Washington este al patrulea oraş american pe care-l vizitez după Seattle, Minneapolis şi New York. Nu pot spune că am cine ştie ce experienţă în ce priveşte Statele Unite, încă mai lucrez la chestia asta. Însă cele câteva oraşe vizitate până acum mi-au dezvăluit tot atâtea aspecte diferite despre America, de fiecare dată fiind plăcut surprins. Și cu atât mai mult am fost surprins de Washington.

Capitala Americii este, după părerea mea, un oraş care corespunde cel mai puţin acelei imagini stereotipe pe care mulţi o asociază cu Statele Unite: nu am văzut aici deloc zgârie nori, iar clădirile pe care le întâlneşti au o arhitectură puternic europeană. Washington este un oraş mic pentru standardele americane, aproape că-l poţi străbate la pas (New York-ul, de exemplu, nu-l poţi vizita fără să-ţi cumperi un abonament pentru metrou).

Pentru amatorii de artă există veşti bune în Washington: toate muzeele sunt gratuite. Și ai de unde alege: numai Smithsonian este o instituţie alcătuită din 19 muzee unde sigur vei găsi mai tot te-ţi doreşte inima (inclusiv patru sculpturi de Brâncuşi în National Gallery of Art, aripa modernă). Poţi petrece aici câteva luni bune doar vizitând muzeele din Washington. Și asta nu e tot. În afară de muzee mai ai de vizitat multe alte clădiri guvernamentale şi monumente de tot felul. Evident, totul e gratuit.

Biblioteca Congresului, de exemplu, este o adevărată bijuterie arhitectonică pe care musai trebuie s-o vezi. Periodic biblioteca găzduieşte diferite expoziţii unde ai ocazia să vezi părţi din multele sale colecţii. Tot aici poţi vedea şi cărţile lui Thomas Jeffersonon, ca şi expoziţie permanentă (biblioteca originală a fost arsă de către britanici cam prin 1814; imediat după asta, Jefferson şi-a donat toate cărţile noii biblioteci – aceste cărţi le poţi vedea în expoziţia permanentă amintită).

Sunt mult prea multe locuri de vizitat/văzut în Washington şi nu vreau să mă-ntind prea mult. Pot aminti în fugă US Capitol, Washington Monument, sediul FBI, Pentagonul, Casa Albă. Având doar o săptămână la dispoziţie n-am reuşit să le văd pe toate; cu siguranţă mă voi mai întoarce în Washington şi altă dată.

O experienţă inedită pentru mine a fost piesa de teatru pe care am văzut-o la Ford’s Theatre cu o zi înainte de anul nou. Ford’s Theatre este acelaşi teatru unde a fost asasinat Abraham Lincoln; o perioadă teatrul a fost închis, ca la un moment dat să fie restaurat şi redeschis publicului în 1968. Am reuşit să văd aicio adaptare faină după „Poveste de Crăciun” a lui Dickens. Probabil destul de diferită faţă de recentul desen animat 3D cu Jim Carrey, cred…

Singura mea dezamăgire în Washington a fost chiar noaptea de anul nou. Washington-ul, după cum urma să aflu, nu este un oraş care să sărbătorească în stil mare, cu focuri de artificii şi cu concerte pe străzi. Noaptea dintre ani m-a prins plimbându-mă pe străzi în căutarea unor artificii inexistente… Din câte am întrebat eu în stânga şi-n dreapta, Washington-ul nu obişnuieşte să facă nimic deosebit pentru anul nou. It’s just another ordinary day in the capital… Dacă vrei distracţie, trebuie să mergi ceva mai în nord, la New York.

Ah, iar cealaltă dezamăgire a fost că nu l-am văzut pe Obama… Chiar mă pregăteam să-i cer o mică audienţă, să mai discutăm şi noi de una, de alta, însă am avut surpriza să aflu că preşedintele Americii plecase cu o zi înainte în Hawaii… Nu-i nimic, rămâne pe altă dată.

Cred că m-am întins deja prea mult, aşa ca voi mai păstra ceva material despre Washington pentru o postare viitoare. Promit (şi de data asta mă voi ţine de cuvint) că week-end-ul viitor veţi citi ceva nou pe blogul meu.