Dacă în postarea anterioară am vorbit despre Washington si ce a însemnat pentru mine această mică excursie de sărbători, acum cred că trebuie să spun câteva cuvinte şi despre Georgetown. Georgetown este o parte a Washington-ului care merită o discuţie mai aparte. Cred că cel mai potrivit cuvânt din limba română pentru Georgetown ar fi „cartier”; oficial el este un „historic district”.

Spuneam că Washinghton este un oraş în care nu găseşti clădiri înalte; probabil că media se situează undeva pe la 10 etaje sau poate un pic sus. În schimb, în Georgetown media pare să se situeze pe la 4-5 etaje de clădire. Atmosfera de aici e şi mai europeană, dacă-i pot spune aşa. Cartierul este foarte primitor, presărat cu sute de magazine micuţe şi cochete, majoritatea diferite de marile mall-uri tipice Americii de Nord. În plus, mai peste tot dai de restaurante unul şi unul, care mai de care mai tentante.

Personal mi s-a părut că Georgetown e una din destinaţiile cele mai frecventate de turişti; nu cred să fi văzut o aglomeraţie mai mare ca în Georgetown cât timp am fost în Washington …dar asta nu înseamnă că restul capitalei americane e pustiu – dimpotrivă, există foarte mulţi turişti şi în downtown. Unul din lucrurile care m-au surprins la Washington este numărul foarte mare de hoteluri de aici; practic la fiecare colţ de stradă întâlneai ba un bed & breakfast, ba un hotel mic şi cochet, ba unul dintr-un lanţ mai cunoscut.

Revenind la Georgetown, foarte faină mi s-a părut a fi şi universitatea de aici, fondată cam prin 1789, mult mai veche decât cele de prin România (sursa: of course, Wikipedia). Cu toate că universitatea era în vacanţă în perioada asta, clădirea principală (Healy Hall) încă o mai poţi vizita. Din păcate, amfiteatrul principal al universităţii, Gaston Hall, era închis – şi tare-aş fi vrut s-arunc o privire…

Pentru amatorii de horror avem şi niste veşti bune. Georgetown este orăşelul în care s-a filmat celebrul The Exorcist. Casa care apare în Exorcistul se află chiar aici, iar lângă ea se găsesc şi scările pe care a fost aruncat preotul din film spre sfârşitul peliculei. Scările sunt acum un obiectiv turistic şi mulţi vin să le facă poze. Georgetown University apare şi ea în film, însă scările par a fi mai populare printre fani, cunoscute aici ca „The Exorcist Stairs”.(Cei care preferă filmele mai „cuminţi” pot opta pentru o vizită la The Lincoln Memorial şi Reflecting Pond, unde s-a filmat scena în care Tom Hanks ţine un discurs naţiunii americane în Forrest Gump.)

N-am reuşit să mă plimb prin tot Georgetown-ul – zona e destul de întinsă şi cu siguranţă merită să te plimbi printre străduţele de aici şi să admiri casele pictate în tot felul de culori, sau să intri pur şi simplu într-un restaurant.

Cartierul are „ieşire” la Potomac, râul care scaldă Washington-ul; din păcate, cred că iarna nu e cel mai bun anotimp să te plimbi pe malul râului. Probabil că cel mai bine ar fi să mă-ntorc în Washington primăvara sau pe timpul verii. Dar mai vedem noi.

Până atunci am să revin la bunul meu obicei de-a scrie despre cărţile pe care le citesc. Am rămas restant cu ceva lecturi de anul trecut, aşa că va trebui să scriu depre ele cât mai repede. Cred că weekend-ul următor va fi o ocazie bună pentru asta.