De curând am terminat de citit una din cele mai faine carţi hard science fiction: Flashforward a lui Robert J. Sawyer. Cartea o găsisem pe la începutul toamnei la un book sale organizat de University of Toronto şi, la un preţ de numai doi dolari, mi-am zis că e păcat s-o las acolo să mi-o ia altcineva… Mai ales că Sawyer e unul din scriitorii pe care-i citesc cu plăcere. Mai toate cărţile lui au nişte idei bestiale, chiar dacă uneori personajele nu se ridică la nivelul pe care l-aş dori eu.

Flashforward e un roman scris în 1999, iar la vremea aceea a reuşit să-i aducă lui Bob un Aurora, cel mai important premiu pentru literatură science fiction din Canada. De curând am aflat că reţeaua de televiziune ABC a cumpărat drepturile de ecranizare pentru acest roman, lucru care se va materializa într-un serial lung cam de cinci sezoane. Şi acum, după ce-am citit cartea, pot spune că e destul material aici pentru toate sezoanele, chiar dacă romanul în sine are doar 300 de pagini. Read the rest of this entry »

Stephen King este unul din scriitorii care mi-au plăcut dintotdeauna. Nu mai ştiu cu ce-am început, e posibil să fi fost Carrie (care a fost şi primul lui roman), urmat de Christine, ‘Salem’s Lot, The Stand, The Green Mile, Dolores Claiborne şi aşa mai departe. Între timp au fost şi filmele, însă pe partea asta am fost de cele mai multe ori dezamăgit. Există foarte puţine filme făcute după King care să se ridice la nivelul originalelor — din cele bune ţi le recomand pe The Green Mile (cu Tom Hanks), Misery, The Body şi, evident, my favorite: The Shawshank Redemption (Tim Robbins şi Morgan Freeman în nişte roluri de excepţie).

Probabil că fascinaţia mea pentru King vine din felul în care reuşeşte să creeze personaje memorabile încă din primele pagini. King ştie să dea viaţă eroilor săi, să le creeze o istorie şi o personalitate care rămân cu tine multă vreme. Toate astea se construiesc gradual într-un roman de Stephen King, iar trucul pe care acest scriitor îl expoatează din plin este că teroarea (pentru că despre asta vorbim aici) apare târziu în carte. Iar în acel moment ai ajuns să-ţi pese de personaje în asemenea măsură încât vei suferi cu ele, vei simţi fiecare durere a lor, vei fi practic prezent în lumea aceea imposibilă în care maşinile prind viaţă, fantomele îţi vor sufletul, ori unde omul negru se ascunde în fiecare pagină. E drept, există ici-colo ceva hint-uri că lucrurile nu sunt chiar atât de cuminţi pe cât par, însă adevăratul horror va veni cu mult mai târziu. Read the rest of this entry »

For a month or two in a year, the sun decides to wake up right in front of my window to kiss the sky with its red lips. You almost dream of warriors and big battles at the sight, with dragons spitting fire and bearded men unsheathing their mighty swords — if you’re careful, you can actually hear Beowulf’s cry for arms, with Grendel daring him to attack. Still, peace comes quickly, and whatever legends have unfolded just a few moments ago subside, and more mundane scenes will come to life: a girl trying to catch her bus to downtown, two people arguing, one businessman consulting his watch and worrying about the tribulations of the day. All’s clear now, at least until tomorrow…

Dacă te-ntrebai ce eveniment important mai are loc pe întâi decembrie, altul decât ziua internaţională de luptă împotriva SIDA (şi ziua naţională a României, fireşte), nu trebuie decât să te uiţi în sus: pe la începutul serii vei vedea unul din cele mai frumoase dansuri celeste de anul ăsta. După ce-a traversat cerul toată vara de la est la vest, Jupiter, una din planetele cele mai serioase şi pe care cu greu o poţi face să râdă, se va apropia acum de jucăuşa Venus, probabil cu intenţia de-a o cere de nevastă. Sau de-a mai schimba ceva bârfe de ultimă oră despre ursuzul Marte ori neastâmpăraţii asteroizi…

Read the rest of this entry »

This is really one of those posts that took one whole year to write. And to photograph. That is, it is about the four faces of a tree as it lives its life from spring till winter. I know it’s just a small part from the long lifespan that is given to trees… but sometimes you just don’t know what’s in store for them: just after completing my photos, one of them has been felled down for reasons unknown yet to the general public. I probably was lucky to document its last year of life. I’m not sure about its friends, but it kind of seemed to me that this past autumn their leaves looked more like red tears.

(The first row of photos is actually about two nice trees just below my 16^th floor balcony, while in the second row you’ll find the one who’s now probably in the Tree Valhalla.)

Astăzi m-am hotărât să mai stârnesc ceva valuri prin blogosfera science fiction românească. Şi ce metodă poate fi mai bună decât să porneşti o discuţie pe o temă dată, cu reguli fixe… cu alte cuvinte, un mic joc de-a atinselea. La urma urmei, am primit şi eu aşa ceva mai de mult şi m-am descurcat destul de onorabil, zic eu.

Prin urmare, întrebarea zilei va fi următoarea:

Ce tehnologie/concept/element/invenţie science fiction ai vrea să vezi prinzând viaţă? Un răspuns complet trebuie să includă o scurtă justificare, felul în care tu crezi că acea invenţie va influenţa lumea, eventual câteva exemple de cărţi science fiction în care conceptul respectiv a avut un rol integral. Dacă ai cunoştinţă şi despre câteva eforturi ştiinţifice în direcţia respectivă, ar fi bine să le pui pe blog, dar asta este opţional.

Încă ceva: am spus mai sus că trebuie să te concentrezi pe un element science fiction-al, şi am dat ca şi exemple tehnologia sau invenţiile, dar nu e neapărată nevoie să te opreşti aici. În cazul în care politica sau societatea este cea care te frământă, atunci poţi să descrii o organizare socială ficţională care ţi-a atras atenţia şi în care ţi-ar plăcea să trăieşti (…dar sper să nu fie vorba de 1984…). Sunt acceptate în joc cărţile, filmele, eventual şi benzile desenate. Nu se califică genul fantasy (pentru că acolo e mai puţin vorba de invenţii) şi nici horror-ul (sincer, ar dori cineva să vadă vampiri pe stradă?).

Astea fiind spuse, cred că sunt dator să dau propriul meu răspuns. Read the rest of this entry »

S-ar părea că science fiction-ul o duce cât se poate de bine: în fiecare an sunt publicate o grămadă de cărţi, unele din ele chiar foarte faine, iar Hollywood-ul aduce pe piaţă multe filme de gen, din care câteva sunt suficient de drăguţe. Cu alte cuvinte, n-avem nici un motiv de îngrijorare. Nu-i aşa? Not so fast.

Ieri am descoperit pe situl revistei New Scientist un articol interesant: Is science fiction dying? Este mai degrabă un articol-anchetă: pe lângă opinia autorului (Marcus Chown, colaborator regulat al revistei ) poţi găsi şi părerile câtorva scriitori de science fiction. Şi anume, Margaret Atwood, Stephen Baxter, William Gibson, Ursula K Le Guin, Kim Stanley Robinson, Nick Sagan. O lectură făinuţă, cu toate că mi-ar fi plăcut ca scriitorii respectivi să fi spus mai multe despre subiectul ăsta. Read the rest of this entry »

Frank Herbert: iată un autor despre care, până nu de mult, aveam cele mai bune gânduri.

Evident, seria Dune trebuie musai să se regăsească pe rafturile oricărei biblioteci de science fiction care se respectă. Şi, cu toate că celelalte romane care i-au fost traduse în româneşte nu m-au dat (prea mult) pe spate (Ciuma albă ori seria pornită în Incidentul Iisus; probabil c-or mai fi şi altele, însă doar pe astea am apucat eu să pun mâna), consider totuşi că şi acestea merită o citire atentă. Şi puse eventual în raftul al doilea Read the rest of this entry »

Nu se-ntâmplă în fiecare zi să trăieşti momente cu adevărat istorice. Însă chiar asta s-a întâmplat în urmă cu câteva zile peste drum de Canada, când americanii s-au mobilizat şi-au reuşit să-l pună pe Obama în fruntea ţării (trompetele, va rog!). Da, ştiu, probabil că sunt ultimul care anunţă lumii chestia asta… Am vrut să spun câteva cuvinte despre alegerile din America încă de-a doua zi, însă varii treburi au reuşit să mă ţină departe de blogul meu. Pentru că m-am trezit pe la spartul târgului am să-ncerc să fiu puţin mai scurt. Read the rest of this entry »

Tocmai mă pregăteam să scriu câteva impresii despre cartea lui Frank Herbert, The Godmakers —terminată cu doar două zile în urmă—, când am aflat că sunt beneficiarul unei lepşe de toată frumuseţea sosită de la vecinul meu Costi… Uite-aşa se face că trebuie musai să-mi expun frumuseţea mea de bibliotecă pe blog, pentru a fi măsurată, cântărită, judecată de toată lumea.

Sper c-o să fie toată lumea de acord că biblioteca mea este una din cele mai sexy care pot exista: este suplă, tânără şi, după cum se vede din imaginea de mai jos, destul de golaşă…

Read the rest of this entry »